Solvenții clorurati au fost folosiți pe scară largă în sectoarele industriale, inclusiv curățarea metalelor, sinteza chimică, extracția și separarea, prelucrarea acoperirilor și fabricarea de electronice. Datorită solvabilității lor puternice - capabile să dizolve uleiuri, ceară, rășini și alte substanțe organice - au fost utilizate frecvent pentru a îndepărta lubrifianții și reziduurile de prelucrare de pe suprafețele componentelor metalice. De exemplu, diclormetanul a fost folosit pentru decaparea vopselei, prelucrarea rășinii și extracția compușilor organici, în timp ce tricloretilena a fost utilizată pe scară largă pentru degresarea metalelor și curățarea industrială. Deoarece proprietățile fizico-chimice ale diferiților solvenți clorurați diferă, alegerea solventului în orice aplicație dată trebuie să se bazeze pe cerințele specifice procesului.
Solvenții clorurati pot servi ca medii de reacție, extractanți sau materii prime în sinteza, separarea și purificarea compușilor organici. Anumite hidrocarburi aromatice clorurate sunt utilizate în producerea de coloranți, intermediari farmaceutici și alte substanțe chimice fine, în timp ce solvenți precum diclormetanul sunt folosiți pentru extracția și separarea la scară de laborator a unor substanțe organice specifice. În procesarea acoperirilor, adezivilor și materialelor polimerice, unii solvenți clorurati au fost utilizați pentru a dizolva rășinile, a ajusta vâscozitatea formulărilor sau pentru a îndepărta acoperirile existente. Cu toate acestea, utilitatea lor specifică depinde de structura chimică a solventului, de compatibilitatea cu materialele implicate și de cerințele de reglementare relevante; nu toți solvenții clorurati sunt potriviți pentru fiecare aplicație.
Pe măsură ce cerințele de protecție a sănătății și a mediului au devenit din ce în ce mai stricte, utilizarea industrială a solvenților clorurati s-a confruntat cu restricții tot mai mari. Anumite tipuri, cum ar fi tetraclorura de carbon și diverși alți solvenți clorurati, prezintă riscuri de toxicitate sau carcinogenitate sau prezintă pericole semnificative pentru mediu și, prin urmare, sunt supuse unor reglementări stricte. În consecință, atunci când selectează un solvent, companiile trebuie să ia în considerare nu numai factori precum solvabilitatea, rata de evaporare, eficiența procesului și costurile de recuperare, ci și aspecte precum expunerea umană, emisiile de eșapament și gestionarea lichidelor reziduale. Cu condiția ca cerințele procesului să fie îndeplinite, întreprinderile ar trebui să exploreze alternative cu risc scăzut - cum ar fi agenți de curățare pe bază de apă, alcooli sau solvenți pe bază de hidrocarburi - și să se asigure că toate substanțele sunt gestionate în conformitate cu reglementările aplicabile și cu informațiile furnizate în Fișele cu date de securitate (SDS) relevante.
